Pentru căutarea vizuală bazată pe conţinut pe culoare este important spaţiul color folosit, nivelul de cuantificare. Aplicaţia noastră foloseşte reprezentarea imaginilor în spaţiul HSV întrucât acesta are proprietatea de a fi complet, compact, natural şi uniform, precum şi cuantificarea acestuia la 166 culori.

Histograma color reprezintă modalitatea tradiţională de descriere a proprietăţilor color ale unei imagini. Are avantajul calculării rapide şi până la un anumit nivel este insenzitiv la rotaţia camerei, zoom, şi modificări de rezoluţie.

Pentru extragerea caracteristicilor de textură pentru imaginile monocrome, au fost implementaţi doi algoritmi matricile de coocurenţă şi de autocorelare. Pentru a vedea diferenţele dintre imagini, s-a folosit distanţă Euclidiană.

In ultimii ani, dezvoltarea rapidă şi extensivă a tehnologiilor internet a generat necesitatea dezvoltării unor tehnici noi pentru protejarea drepturilor de autor, apartenenţei şi integrităţii conţinutului informaţiei digitale. Această necesitate apare deoarece reprezentarea digitală a informaţiei prezintă avantajele inerente ale portabilităţii, eficienţei şi acurateţei conţinutului informaţiei. Pe de altă parte, această reprezentare implică, de asemenea, o ameninţare serioasă a copiilor perfecte, uşor de realizat, corecte, ilegale şi în număr nelimitat. Din nefericire, formatul obişnuit al imaginilor, (atât audio cât şi video) in format digital nu permite nici un fel de protecţie ale drepturilor de autor. O posibilă soluţie a acestei probleme este crearea unei mărci electronice sau digital watermark, care urmăreşte ca completeze procesul criptografic. Ultimele tehnici facilitează accesul la datele criptate numai pentru deţinătorii unor chei valide, dar eşuează în încercarea de a urmări orice reproducere sau retransmitere a datelor dupa decriptare. 

O imagine este o suprafaţă de obicei dreptunghiulară caracterizată, la nivelul oricărui punct al ei, de o anumită culoare. Ideal, culoarea variază continuu în oricare direcţie. Din păcate, în sistemele numerice, nu se pot utiliza mărimi care variază continuu, ci doar forma discretizată a acestora. Astfel, o imagine trebuie să fie discretizată înainte de a se pune problema reprezentării numerice. Discretizarea constă în împărţirea imaginii într-un caroiaj asemănător unei table de şah. Fiecare porţiune de imagine delimitată de acest caroiaj va fi considerată ca având o culoare uniformă - o medie a culorii existente pe această secţiune. Aceste secţiuni mai sunt denumite şi pixeli sau puncte, numărul acestora definind rezoluţia imaginii. De exemplu, pentru o imagine oarecare care are o rezoluţie de 640x480 pixeli, înseamnă că pe suprafaţa acesteia s-a definit un caroiaj care o împarte pe orizontală în 640 de secţiuni iar pe verticală, în 480. Pasul următor îl constituie găsirea unei reprezentări pentru culoare. Orice culoare poate fi descompusă în trei culori primare (de exemplu roşuR, verde-G şi albastru-B), cu alte cuvinte orice imagine poate fi obţinută prin suprapunerea aditivă a trei radiaţii luminoase având aceste trei culori şi intensităţi diferite. Deci, pentru a reprezenta numeric o culoare, este suficient să se reprezinte intensităţile luminoase ale celor trei culori primare.